Internetul, numit uneori pur si simplu „Netul”, este un sistem mondial de retele de calculatoare – o retea de retele in care utilizatorii de la orice computer pot, daca au permisiunea, sa obtina informatii de la orice alt computer (si uneori sa vorbeasca direct cu utilizatori la alte computere).

A fost conceput de Agentia pentru Proiecte Avansate de Cercetare (ARPA) a guvernului SUA in 1969 si a fost cunoscut pentru prima data sub numele de ARPANET. Scopul initial a fost de a crea o retea care sa permita utilizatorilor unui computer de cercetare dintr-o universitate sa „vorbeasca” cu computerele de cercetare din alte universitati.

Un beneficiu secundar al designului ARPANet a fost ca, deoarece mesajele puteau fi directionate sau redirectionate in mai multe directii, reteaua putea continua sa functioneze chiar daca parti din ea au fost distruse in cazul unui atac militar sau al unui alt dezastru.

Astazi, internetul este o facilitate publica, de cooperare si autonoma, accesibila pentru sute de milioane de oameni din intreaga lume. Este folosit de multi ca sursa principala de consum de informatii si a alimentat crearea si cresterea propriului ecosistem social prin intermediul retelelor sociale si al partajarii de continut. In plus, comertul electronic sau cumparaturile online a devenit una dintre cele mai mari utilizari ale internetului.

Cum functioneaza internetul

Din punct de vedere fizic, Internetul utilizeaza o parte din resursele totale ale retelelor publice de telecomunicatii existente in prezent. Din punct de vedere tehnic, ceea ce distinge Internetul este utilizarea unui set de protocoale numite Transmission Control Protocol/Internet Protocol (TCP/IP). Doua adaptari recente ale tehnologiei Internet, Intranetul si Extranetul, folosesc de asemenea protocolul TCP/IP.

Internetul poate fi vazut ca avand doua componente majore: protocoale de retea si hardware. Protocoalele, cum ar fi suita TCP/IP, prezinta seturi de reguli pe care dispozitivele trebuie sa le respecte pentru a indeplini sarcinile. Fara aceasta colectie comuna de reguli, masinile nu ar putea comunica.

Protocoalele sunt de asemenea responsabile pentru traducerea textului alfabetic al unui mesaj in semnale electronice care pot fi transmise prin Internet si apoi inapoi in text lizibil, alfabetic.

Hardware-ul, a doua componenta majora a Internetului, include totul, de la computerul sau smartphone-ul care este folosit pentru a accesa Internetul pana la cablurile care transporta informatii de la un dispozitiv la altul. Tipuri suplimentare de hardware includ sateliti, radiouri, turnuri pentru telefoane mobile, routere si servere.

Aceste diferite tipuri de hardware sunt conexiunile din cadrul retelei. Dispozitivele precum computerele, smartphone- urile si laptopurile sunt puncte finale sau clienti, in timp ce masinile care stocheaza informatiile sunt serverele. Liniile de transmisie care fac schimb de date pot fi fie semnale wireless de la sateliti sau 4G si turnuri de telefonie mobila, fie linii fizice, cum ar fi cabluri si fibra optica .

Procesul de transfer de informatii de la un dispozitiv la altul se bazeaza pe comutarea de pachete. Fiecarui computer conectat la Internet i se atribuie o adresa IP unica care permite recunoasterea dispozitivului. Cand un dispozitiv incearca sa trimita un mesaj catre un alt dispozitiv, datele sunt trimise prin Internet sub forma de pachete gestionabile. Fiecarui pachet i se atribuie un numar de port care il va conecta la punctul sau final.

Un pachet care are atat o adresa IP unica, cat si un numar de port, poate fi tradus din text alfabetic in semnale electronice, calatorind prin straturile modelului OSI, de la stratul de aplicatie superior la stratul fizic inferior.

Mesajul va fi apoi trimis prin Internet unde este primit de routerul furnizorului de servicii de internet (ISP). Routerul va examina adresa de destinatie atribuita fiecarui pachet si va determina unde sa-l trimita.

In cele din urma, pachetul ajunge la client si calatoreste in sens invers de la stratul fizic inferior al modelului OSI la stratul superior de aplicatie. In timpul acestui proces, datele de rutare – numarul portului si adresa IP – sunt eliminate din pachet, permitand astfel ca datele sa fie traduse inapoi in text alfabetic si completand procesul de transmisie.

Utilizari ale internetului

In general, internetul poate fi folosit pentru a comunica pe distante mari sau mici, pentru a partaja informatii din orice loc din lume si pentru a accesa informatii sau raspunsuri la aproape orice intrebare in cateva momente.

Cateva exemple specifice de utilizare a internetului includ:

• Retelele sociale si partajarea continutului;
• E-mail si alte forme de comunicare, cum ar fi Internet Relay Chat (IRC), telefonie prin internet, mesagerie instantanee, videoconferinte.
• Educatie si autoperfectionare prin accesul la programe de licenta online, cursuri si ateliere.
• Cautari de locuri de munca – atat angajatorul, cat si solicitantul folosesc internetul pentru a posta posturi deschise, pentru a aplica pentru locuri de munca si pentru a recruta persoane gasite pe site-urile de retele sociale precum LinkedIn .

Alte exemple includ:

• Grupuri si forumuri de discutii online.
• Intalnire online.
• Jocuri online.
• Cercetare.
• Citirea ziarelor si revistelor electronice.
• Cumparaturi online sau comert electronic.

Diferenta dintre World Wide Web si Internet

Diferenta cheie dintre Internet si World Wide Web ( WWW sau Web ) este ca Internetul este o conexiune globala de retele, in timp ce Web-ul este o colectie de informatii care pot fi accesate folosind Internetul. Cu alte cuvinte, Internetul este infrastructura, iar Web-ul este un serviciu de varf.

Web-ul este cea mai utilizata parte a Internetului. Caracteristica sa remarcabila este hipertextul, o metoda de referinta incrucisata instantanee. In majoritatea site-urilor Web, anumite cuvinte sau expresii apar in text de alta culoare decat restul; adesea acest text este subliniat.

Atunci cand un utilizator selecteaza unul dintre aceste cuvinte sau expresii, acestea vor fi transferate pe site-ul sau pagina asociata. Butoanele, imaginile sau portiunile de imagini sunt de asemenea, folosite ca hyperlinkuri.

Web-ul ofera acces la miliarde de pagini de informatii. Navigarea pe Web se face printr-un browser Web, dintre care cele mai populare sunt Google Chrome, Firefox si Internet Explorer. Aspectul unui anumit site Web poate varia usor in functie de browserul utilizat.

Versiunile ulterioare sau mai actualizate ale unui anumit browser pot reda caracteristici mai complexe, cum ar fi animatie, realitate virtuala, fisiere de sunet si muzica.

Securitatea si internetul

Cantitati mari de informatii, atat publice, cat si private, sunt colectate pe internet, deschizand utilizatorii riscului de incalcare a datelor si alte amenintari de securitate.

Hackerii si crackerii pot patrunde in retele si sisteme si pot fura informatii precum informatiile de conectare sau inregistrarile contului bancar si al cardului de credit. Cativa pasi care pot fi luati pentru a proteja confidentialitatea online includ:

• Instalare antivirus si antimalware.
• Crearea de parole dificile, variate, imposibil de ghicit.
• Folosind o retea privata virtuala ( VPN ) sau cel putin, un mod de navigare privata, cum ar fi fereastra incognito a Google Chrome.
• Folosind doar HTTPS.
• Privind toate conturile de social media.
• Se dezactiveaza completarea automata.
• Oprirea GPS- ului dispozitivului.
• Actualizarea cookie-urilor astfel incat sa fie trimisa o alerta de fiecare data cand este instalat un cookie.
• Deconectarea de la conturi in loc sa inchideti doar fila sau fereastra.
• Folosind prudenta cu e-mailurile spam si nu deschideti sau descarcati niciodata continut din surse necunoscute.
• Folosind prudenta atunci cand accesati Wi-Fi sau hotspot-uri publice.

In plus, exista un element al internetului numit dark web. Web-ul intunecat este ascuns si inaccesibil prin browserele standard. In schimb, foloseste browserele Tor si I2P care permit utilizatorilor sa ramana complet anonimi.

Desi acest anonimat poate fi o modalitate excelenta de a proteja securitatea si libertatea de exprimare a unui utilizator online sau pentru ca guvernul sa pastreze ascunse datele clasificate, dark web creeaza de asemenea, un mediu care faciliteaza criminalitatea cibernetica, transferul de bunuri ilegale si terorismul.

Impactul social al internetului

Impactul social al internetului poate fi vazut atat ca pozitiv, cat si ca negativ. Pe de o parte, oamenii sustin ca internetul a crescut riscul de izolare, alienare si retragere din societate, indicand cresterea unui raspuns emotional numit FOMO sau frica de a pierde.

Pe de alta parte, oamenii cred ca Internetul a avut efectul opus asupra societatii, argumentand ca Internetul creste angajamentul civic, sociabilitatea si intensitatea relatiilor.

Indiferent daca impactul este bun sau rau, a schimbat modul in care societatea interactioneaza si se conecteaza. Un exemplu de schimbare este concentrarea sporita pe cresterea personala si un declin intr-o comunitate care este determinat de munca, familie si spatiu. Oamenii construiesc acum relatii sociale bazate pe interese, proiecte si valori individuale.

Comunitatile sunt formate de persoane care au aceleasi conceptii nu numai offline si in persoana, ci prin Internet si prin multitudinea de medii online pe care le creeaza si le ofera.

Site-urile de retele sociale – cum ar fi Facebook si LinkedIn – au devenit platformele preferate atat pentru companii, cat si pentru persoanele care doresc sa indeplineasca tot felul de sarcini si sa comunice cu ceilalti.

Beneficiile Internetului

Beneficiile internetului includ:

• Acces la informatii, cunostinte si educatie nesfarsite.
• abilitate crescuta de a comunica, conecta si partaja.
• Abilitatea de a lucra de acasa, de a colabora si de a accesa o forta de munca globala.
• Sansa de a vinde si de a castiga bani ca afacere sau persoana fizica.
• Acces la o cantitate nelimitata de surse de divertisment, cum ar fi filme, muzica, videoclipuri si jocuri.
• Capacitatea de a amplifica impactul unui mesaj, permitand organizatiilor caritabile si altor organizatii sa ajunga la un public mai larg si sa mareasca suma totala a donatiilor.
• Acces la internetul lucrurilor (IoT), care permite aparatelor si dispozitivelor de uz casnic sa se conecteze si sa fie controlate de pe un computer sau smartphone.
• Abilitatea de a salva date si de a partaja cu usurinta fisiere cu stocarea in cloud.
• Capacitatea de a monitoriza si controla instantaneu conturile personale, cum ar fi conturile bancare sau facturile cartilor de credit.

Istoria Internetului

ARPANet, predecesorul Internetului, a fost implementat pentru prima data in 1969. In 1983, ARPANet a trecut la utilizarea suitei de protocoale de retea deschise TCP/IP, iar in 1985, National Science Foundation Network (NSFN) a proiectat reteaua pentru a conecta computerul universitatii. departamentele de stiinta din toata tara.

Comunicatiile prin Internet s-au imbunatatit considerabil in 1989, cand a fost creat protocolul de transfer hipertext ( HTTP ), oferind diferitelor platforme de computer posibilitatea de a se conecta la aceleasi site-uri de internet. In 1993, a fost creat browserul Web Mosaic.

Internetul a continuat sa creasca si sa evolueze de-a lungul anilor de existenta. IPv6 de exemplu, a fost conceput pentru a anticipa extinderea enorma viitoare a numarului de adrese IP disponibile. Intr-o dezvoltare conexa, IoT este mediul in plina dezvoltare in care aproape orice entitate sau obiect poate primi un identificator unic ( UID ) si capacitatea de a transfera date automat pe Internet.