Cancerul osos este un tip de malignitate care poate afecta atat copiii, cat si adultii si se poate dezvolta in orice os din corpul dumneavoastra, desi oasele lungi ale bratelor si picioarelor sunt cele mai frecvente.

Cancerul se poate raspandi si dintr-o alta locatie catre os, cunoscut sub numele de cancer osos secundar, dar acesta nu este considerat cancer osos real, deoarece nu isi are originea in oase.

Cancerul osos este rar, reprezentand doar 1% din toate tipurile de cancer, iar tumorile osoase necanceroase apar mult mai des decat cele canceroase. Chirurgia este adesea tratamentul de baza, dar se pot folosi si radiatiile si/sau chimioterapia.

Tipuri de cancer osos

Exista mai multe tipuri de cancer osos primar, adica cancerul care a aparut in os, inclusiv:

• Osteosarcomul incepe in celulele osoase si apare cel mai adesea in brate, picioare si pelvis. Aceasta implica o activitate crescuta a osteoblastelor. Osteoblastele sunt celule care ajuta la formarea si proiectarea oaselor.
• Condrosarcomul incepe in cartilaj si afecteaza in principal pelvisul, picioarele si bratele.
• Sarcomul Ewing, observat frecvent in peretele toracic, pelvis, brate si picioare.
• Histiocitom fibros malign, care incepe in tesuturile moi, dar poate aparea in oase, in special in brate si picioare.
• Fibrosarcom, care incepe si in tesuturile moi, dar poate incepe in brate, picioare sau maxilar.
• Tumorile osoase cu celule gigantice sunt de obicei benigne (nu canceroase), dar forma maligna poate afecta picioarele, in special in apropierea genunchilor.
• Cordomul este de obicei observat la coloana vertebrala si la baza craniului.

Osteosarcomul, condrosarcomul si sarcomul Ewing sunt cele mai frecvente tipuri de cancer osos. Cancerul osos secundar este mult mai frecvent decat cancerul osos primar, dar nu este considerat cancer osos, deoarece cancerul s-a raspandit din alta locatie la os.

De regula, cand este diagnosticat cancerul osos secundar, ne referim la cancer mai degraba la locul de origine decat la organul pe care l-a afectat. De exemplu, un cancer osos cauzat de un cancer de san care s-a raspandit (metastazat) nu ar fi numit cancer osos, ci mai degraba „cancer de san metastatic la oase”.

Cancerul osos secundar este considerat grav si clasificat ca boala in stadiul 4 (metastatic), deoarece, prin insasi natura sa, implica mai multe organe.

Simptomele cancerului osos

Simptomele cancerului osos variaza de la o persoana la alta, dar durerea osului afectat este de departe cel mai frecvent semn. Cancerul osos apare cel mai adesea in oasele lungi ale corpului, precum cele din brate si picioare.

Alte simptome pot include:

• Sensibilitate sau umflare in jurul zonei afectate.
• Fracturi din cauza slabiciunii osoase.
• Oboseala.
• Anemie.
• Febra.
• Pierdere in greutate neintentionata.

Cauze

Desi cauzele exacte ale majoritatii cancerelor osoase sunt necunoscute, cunoastem unii dintre factorii de risc asociati cu boala.

Conditii ereditare

Un numar mic de cancere osoase sunt cauzate de afectiuni ereditare care cresc nu numai riscul de cancer osos, ci si alte tipuri de cancer. Acestea includ:

• Exostoze multiple, o afectiune genetica care provoaca denivelari pe oase si creste riscul de a dezvolta condrosarcom.
• Sindromul Rothmund-Thomson , o tulburare genetica caracterizata prin eruptii cutanate, par rar, oase malformate si un risc crescut de a dezvolta cancer , in special osteosarcom.
• Retinoblastomul , o forma mostenita de cancer care va afecteaza retina si poate duce la formarea cancerului in tesuturile moi sau in oase.
• Sindromul Li-Fraumeni, o tulburare genetica care va predispune la anumite tipuri de cancer, inclusiv cancerul osos.
• Boala Paget a osului, o afectiune care afecteaza adultii in varsta si care descompune treptat osul, poate duce la cancer osos, de obicei osteosarcom, la 1% dintre persoanele cu aceasta boala.

Alti factori

Exista si alti factori care cresc riscul de a dezvolta cancer osos, inclusiv:

Radioterapia anterioara, in special daca este administrata in copilarie. O radiografie tipica nu este considerata periculoasa, dar dozele mai mari (de obicei peste 60 Gy) va pot creste si riscul. Acest lucru se intampla de obicei la un copil care este tratat pentru o alta forma de cancer si care primeste un curs de radioterapie.

Expunerea la materiale radioactive precum radiul si strontiul poate provoca cancer osos, deoarece aceste materiale se acumuleaza in oase. Un transplant de maduva osoasa va poate expune un risc mai mare de a dezvolta osteosarcom.

Diagnostic

Daca simptomele dumneavoastra impreuna cu rezultatele unui examen fizic sugereaza prezenta cancerului osos, furnizorul dumneavoastra de asistenta medicala va face cateva  teste suplimentare.

Testele imagistice cum ar fi razele X, imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) si tomografia computerizata (scanarii CT), pot ajuta la identificarea anomaliilor osoase neobservate cu ochiul liber. Un alt instrument specializat de imagistica numit scanare osoasa, permite furnizorilor de asistenta medicala sa vada activitatea metabolica a osului. Procedand astfel, ei pot detecta o noua crestere sau unde materia osoasa s-ar putea fi descompus.

In cele din urma, o biopsie osoasa va oferi dovada definitiva a cancerului osos. Biopsia implica indepartarea unei cantitati mici de tesut osos pentru a fi examinata la microscop. De obicei dureaza mai putin de o ora si poate fi efectuata ca o procedura chirurgicala ambulatorie.

Efectuarea unei biopsii pe cineva cu cancer osos poate fi dificila, deoarece exista riscul de raspandire a cancerului de la locul de origine. Este nevoie de un chirurg calificat, care are o mare experienta in tratarea pacientilor cu cancer osos.

Daca cancerul este detectat, acesta este apoi clasificat si evidentiat de un patolog. Clasificarea si stadializarea variaza in functie de tipul de cancer osos. In mod ideal, patologul care examineaza proba va avea experienta in diagnosticarea cancerului osos.

Tratament

Cheia unui tratament de succes este de a avea o echipa medicala cu experienta in cancerul osos primar. Echipa dvs. poate include medici oncologi, radiooncologi, radiologi, chirurgi oncologi, oncologi ortopedi si patologi specializati.

Exista trei forme standard de tratament pentru cancerul osos primar: chirurgie, radioterapie si chimioterapie. Adesea, este nevoie de mai mult de o forma de tratament.

1. Chirurgie

Acesta este cel mai frecvent tratament pentru cancerul osos. Tratamentul chirurgical pentru cancerul osos nemetastazat implica indepartarea tesutului osos canceros si a unei mici margini de tesut sanatos din jurul acestuia. Radiatiile sau chimioterapia pot fi efectuate ulterior pentru a curata orice celule ramase.

2. Radioterapia

Dozele mari de radiatii sunt folosite fie pentru a micsora tumorile, fie pentru a elimina celulele canceroase in urma unei proceduri. Poate fi folosit si in scopuri paliative pentru a reduce durerea. Desi radioterapia poate deteriora celulele sanatoase din apropiere, aceste celule tind sa fie mai rezistente decat cele canceroase si sunt de obicei capabile sa se recupereze complet.

3. Chimioterapia

Aceste medicamente functioneaza prin uciderea celulelor care se inmultesc rapid, inclusiv atat celulele canceroase, cat si celulele sanatoase care se reproduc rapid, cum ar fi foliculii de par, maduva osoasa si celulele care captusesc tractul gastrointestinal. Ca atare, chimioterapia poate avea efecte secundare considerabile.

De retinut!

A face fata cancerului osos inseamna a invata sa te adaptezi la diagnosticul tau. Cereti ajutor daca aveti nevoie. Discutati cu un prieten de incredere sau cu cineva apropiat despre cum va simtiti. Relaxati-va si pastrati o comunicare deschisa cu echipa medicala, astfel incat sa stiti la ce sa va asteptati de la tratamente.

Acest lucru nu numai ca va va ajuta sa faceti fata mai bine, ci va poate oferi un sentiment mai puternic de control si autodeterminare intr-un proces care poate fi adesea coplesit de specialisti.